Cand ignoranta ucide sufletul (2)
Azi am trait un sentiment ciudat, nici nu stiu exact ce a fost. E vorba de o intamplare care rar se intampla pe strada, respectiv in transportul in comun. Un baiat si o fata se tineau de mana intr-o statie de metrou, din cand in cand se strangeau in brate, cred ca se iubeau foarte tare. Fata ii tot povestea lucruri amuzante, era extrem de entuziasmata. Baiatul o asculta si, din cand in cand, zambea. Nu auzeam ce vorbeau pentru ca eram destul de departe. Baiatul parea totusi obosit, dar fericit, iar fata se simtea bine sa-i vorbeasca si sa se amuze impreuna. Ma gandeam: uite ce armonie, el asculta, ea povesteste, nu vorbesc unul peste altul, se inteleg de minune, civilizatie nu gluma!
La un moment dat, el se uita intr-o parte pentru o secunda, iar fata se opreste din povestit si se intoarce pentru inceput intr-o parte si mai apoi complet cu spatele la el, vizibil deranjata de atitudinea baiatului. Ce i-o fi spus baiatul de a deranjat-o asa de rau? Sau poate a deranjat-o crezand ca nu a asculta-o in secunda in care a intors capul? Eu nu am observat ca ar fi spus ceva, dar se poate sa-mi fi scapat.
Opreste metroul in statie, urca fata, el dupa ea. Merg vreo trei statii si coboara. Cobor si eu. Fata merge inainte fara sa-i pese daca baiatul o urmeaza sau nu, sau daca s-a pierdut in aglomeratie. Urca scarile si se indreapta spre statia de masina. Inainte sa soseasca masina in statie fata se intoarce totusi sa se asigure ca baiatul mai e in spatele ei, dupa care urca in autobuz la fel de ignoranta. Baiatul incearca sa ii gaseasca privirea, dar ochii lor nu se intersecteaza pentru ca ea il evita. Coboara amandoi din autobuz si se despart. Fata trece strada cu capul plecat, vizibil suparata. Baiatul isi continua drumul in directia transportului in comun. Se uita lung dupa ea si mai apoi se intoarce inspre autobuz. O lacrima i se scurgea pe obrazul drept.
Cum de s-a putut intampla asa ceva dupa ce cu doar o jumatate de ora inainte se strangeau in brate si se pupau din tot sufletul? Ce i-o fi spus baiatul fetei de a deranjat-o asa de tare, cum de a putut face gestul atat de imprudent si inconstient incat sa-i provoace atitudinea atat de radicala pe care a avut-o fata: ignoranta totala? Sau poate fata a interpretat gresit atitudinea sau vorbele baiatului? E posibil ca ea sa fi avut o stare ciudata, de nervozitate, si prin entuziasmul cu care povestea si lucrurile evident haioase pe care le spunea, sa incerce sa faca sa se simta mai bine si sa-l faca si pe baiat mai vesel pentru ca era foarte obosit?
E gresit sa judeci doar dupa niste impresii pe care ti le formeaza cateva gesturi observate de la distanta. In orice caz, baiatul parea ca are foarte mult bun-simt din comportament, gesturi, atitudine, si ca se simte foarte bine in compania fetei, iar fata era foarte simpatica si foarte placuta in comportament, atitudine de viata, si lasa impresia ca-i face foarte mare placere sa stea langa baiat. Totusi fata nu a cautat nicio secunda sa lamureasca neintelegerea, desi baiatul isi dorea asta. L-a ignorat pur si simplu.
Eu ma gandeam, in timpul asta, ca sunt fericit ca nu se intampla asa ceva si cu mine, pentru ca m-as fi simtit de 1000 ori mai rau sa o fac pe fata pe care o iubesc sa se simta prost, pe de o parte, iar pe de alta parte, m-as fi simtit prost pentru ca eram ignorat complet. Din fericire, eu traiesc pentru a iubi-o inca o data in ziua urmatoare, pentru inca cel putin 1000 de ani.
“The only thing necessary for evil to triumph is for good men to do nothing.” Edmund Burke
