Mandru ca sunt roman!

Scrisoarea a treia in versiunea din 2008 ar suna cam asa la un moment dat, prin perspectiva meciului Steaua – Galatasaray 1-0 si a istoriei acestui neam: “Eu? Imi apar prostia si nevoile si neamul…/ Si de-aceea tot ce misca’n tara asta raul, ramul, gazonul, shaorma/ Mi-e prieten numai mie! Ah, si tusierul…., iara tie dusman iti este,/ Dusmanit vei fi de toate fara a prinde chiar de veste;”

E ok, m-am convins acuma, istoria scrisa de noi e corecta(pentru ca aveam mari dubii in aceasta privinta): i-am batut pe turci pe pamantul nostru de fiecare data, de i-am ascultat cu urechea. Dar ceea ce este tipic romanesc, o reprezinta faptul ca am folosit orice metode, multe dintre ele neortodoxe, pentru a castiga in fata unui popor, neortodox si el ce-i drept, dar prea mandru pentru a recurge la siretlicuri de genul: apa otravita, bete-n roate, piedica, pamant parjolit, cai potcoviti invers, loveste si fugi, si mai nou: crampe musculare din 5 in 5 minute, verificarea presiunii in mingea de joc curenta de pe margine, omiterea inmanarii sportive a mingiei adversarului, mingi aruncate aiurea in teren, arbitri de tusa. scosi. la un cico, sau poate. dusi. in vizita la. vre-o folclorista…. “In zadar striga’mparatul Hassan Sas ca si leul în turbare,/ Prostia crasa, pardon norocul, se intinde tot mai mare si mai mare;/In zadar maneaua veche o porneste inspre oaste,/ Caci cuprinsa-i de pieire si în fata si, mai ales pe la spate, adica pana-n coaste,”

Exemplu relevant pentru teoria de mai sus, doamnelor si domnilor: Mihaitaaaa Plesannnn Intrebarea este ce i-o fi zis Hassan Sas lui Mihaita Plesan? I-o fi promis ca-i pune bomba in shaorma?

In orice caz, centralul a fost foarte suparat pe noi, mai ales in repriza a doua cand a tras evident cu Galata, mai ales atunci cand l-a avertizat pe Radoi imediat dupa gol, din min 60 sa nu mai traga de timp echipa, ca vor fi sanctiuni, lucru urat, mai ales ca este de mare impact asupra moralului unei echipe; iar unul din tusieri avea radarul de offsaid calibrat pe minus. Bine macar ca celalat tusier avea dioptriile: +10 la un ochi, -10 la celalat, in repriza a doua, de nu a vazut offsaid-ul evident din care s-a marcat singurul gol al partidei. De ce oare?

Dar trecand peste toate picanteriile, Steaua s-a calificat, cum, necum, pentru a treia oara in grupele Ligii Campionilor Europeni, lucru pentru care s-a nascut, tel care ii furnizeaza atat de mult noroc de fiecare data. De data asta Banel nu a mai alergat degeaba, chiar si-a atins scopul de cateva ori, Radoi a fost zidul poporului roman peste care nu a putut trece nicioadata armata turca, Dayro a avut destul de multa inspiratie, Nesu, la fel ca intodeauna indestructibil, Goian, providential ca de obicei, turnul de control. De Lovin’ it, Ghionea, si ceilalti pot sa spun ca au evoluat foarte bine, mai putin de maimutoiul ala de Toja si de ‘Bananierul din Sevilla’.

Bravo baieti! Nu pot sa zic ca sunt mandru ca sunt roman prin perspectiva fotbalului, dar sunt multumit de felul in care ati luptat: “75 de minute am jucat cu inima, ultimele 15 cu capul. Am fost mai deştepţi decît turcii, am împărţit efortul în 11.” MIREL RĂDOI, căpitan Steaua

Acum fiind carcotas, de abia astept dimineata, in tramvai, sa vad ‘jumate din poporul chinez‘ cum se duce fericit la munca datorita performantei fotbalistice. Prin urmare lumea e un pic mai fericita, productia va creste un pic o zi, chiar daca e greu sa te scoli dimineata cu creierul imbibat in alcool si cu burta plina de seminte. Sa speram ca dimineata nu vor mai urla manele in porbagajul smecherasilor de rrom-mania, ci imnul Champions League. Macar o zi baieti, stiu ca puteti daca vreti! A, si iar imi vine in cap fraza aia din documentarul Empire of the City, in care se spunea despre sportul care iti distrage atentia de la alte lucruri mai importante: “Just to keep you entertained!”. Ups, iar am comis-o…