Yap, cam asa stau lucrurile pe lumea asta, daca nu trisezi. Iti platesti singur greselile si placerile, de asemnea. In cazul meu, eu fiind un tip caruia nu-i plac jumatatile de masura, imi place sa fac lucrurile bine, sa se apropie de perfectiune, ori le fac calumea, ori deloc, greseala si placerea imi sunt pe masura puse in balanta si date, de undeva, poate de sus, poate de jos, la limita capacitatilor mele, la fel ca oricui, cred eu. Eh, in cazul ce urmeaza, nu stiu daca platesc placerea de a avea motocicleta scumpa si noua, sau prostia de a nu fi condus preventiv o singura data, cred ca mai mult a doua, iar daca fac un efort de memorie, din punctul multora de vedere si prima poate fi considerata prostie, in cazul meu, dar stiu ca pretul se invarte in jurul a 2000$, daca nu si mai mult. Deci prostia mea costa 2000+ de $.
Las motocicleta in parcarea pazita de la Realitatea TV, intre 7:30 – 8:30. O gasesc zgariata pe carena mijlocie stanga, maneta ambreiaj zgariata si indoita, oglinda zgariata, carena spate crapata in 3 locuri si zgariata, schimbatorul de viteze zgariat, capacul de la motor zgariat, scarita pilot stanga rupta dedesubt, cap ghidon, zgariat. Mi se spune ca a picat singura si ca probabil am pus eu cricul prost. Slabe sanse, dar fara martori, si cu niste oameni care se presupune ca sunt de buna credinta, desi am mari dubii, nu poti sa te gandesti la altceva, desi nimeni nu a vazut-o picand singura. Asta s-a intamplat cu saptamani in urma. O las asa la sfatul prietenilor si al parintilor, pentru o perioada.
Vineri, circul cu ea intorcandu-ma de la serviciu, avand treaba pe Calea Dudesti dinspre Dristor inspre Vitan. La trecerea de pietoni de dupa curba, sare o desteapta pe trecerea de pietoni in fata masinii din fata mea, care intrase pe banda in fata mea de pe linia de tramvai, dar nu mai conteaza. Sofeul pune frana brusc sa-i acorde prioritate de trecerea, iar eu iesind din curba, incerc sa franez brusc, si vazand ca nu o opresc pana in masina, ca sa nu trag un pui de somn pe bancheta din spate a renault-ului din fata mea sau in portbagaj, o culc pe partea dreapta, ca sa ma opresc eu inainte sa ating masina. Lipsa de experienta pe motocicleta puternica si neconducerea preventiva a unui autovehicul au cauzat acest incident, CBR-ica saracuta sa dus taras pe partea dreapta si s-a oprit cu botul in bara din spate a renault-ului, rupandu-si oglinda stanga, crapandu-si carena fata, indoindu-si furca ce tine carena fata, zgariindu-si carena mijlocie dreapta, capacul de la motor si cutia de viteze, rupandu-si pedala de frana spate, zgariindu-si capul de ghidon si maneta de frana.
Costurile de reparatie completa, dupa cele doua incidente, daca ma duc cu ea in servcie-ul HONDA ma vor duce la peste 2000$, sau poate peste 2000 euro. Cam atat costa prostia in cazul de fata. Factura pentru prostie este emisa pe numele meu, cu dedicatie, si din pacate nu o poate deconta altcineva si nici nu trebuie sa se intample asta, daca vreau sa invat ceva.
Incerc sa nu gasesc scuze penibile pentru greseala mea, pentru a fi impacat cu propriul eu, dar totusi am si eu dreptul sa stiu cine a emis factura asta, pentru ca e scrisa intr-o limba ciudata, pe care nu o inteleg. Sau poate nu am acest drept, cum nu multora le este scris sa inteleaga aceasta natura, acest univers.
In rest eu sunt ok, mi-am zgariat genunchiul, ma ustura, dar am avut echipament in rest si nu am patit nimic, genunchiul trece. E bine ca nu s-a intamplat mai rau, poate fi considerat un avertisment pentru a nu produce un accident mult mai grav pe viitor. Problema este ca am stabilit o regula deja, pe care tot am spus-o in stanga si in dreapta dupa doua incidente, si vad ca a venit si al treilea: aproximativ la doua luni de zile sunt donator de sange. La sfarsitul lui martie – operatie de deviatie de sept( peste 1 kg de sange), in iunie – incidentul cu psihopatul(cam jumamtate de kg de sange), acum la sfarsitul lui iulie imi zdrelesc genunchiul dupa ce pic cu motorul(cam 100 g de sange).
Exista o regula care se confirma: ceea ce se intampa o singura data, e posibil sa nu se mai intample niciodata, dar ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara. Problema este ca tare mi-as dori sa nu se mai intample si a patra oara la interval de aproximativ doua luni, nici mai devreme si nici mai tarziu, pentru ca m-am saturat sa fiu donator de sange si sa lipsesc de la bazin cu saptamanile. Imbucurator este faptul ca donarea de sange se afla pe o panta descendenta, dupa cum observ.
Trecand peste ce s-a intamplat, usor din punct de vedere psihologic, nu am nicio problema sa conduc, ma gandesc ca e bine ca sunt intreg si ca nu a patit nimeni nimic din vina mea. Restul se repara candva. Un calcul minim pentru a o resuscita pe cbr-ica ma va duce in jurul a 2000 de RON, sper, bani pe care nu stiu cum o sa fac rost de ei in urmatorul interval de timp. Partea nasoala este faptul ca revin la transportul in comun de care tocmai scapasem, care impreuna cu aglomeratia din Bucuresti, fiind factori de baza care m-au determinat sa-mi iau motocicleta. Asta e, vad si cum este reversul medaliei, pentru a aprecia mai mult clipele cand merg cu autovehicul proprietate personala si mai ales atunci cand este mototcicleta.
