El Toreador (2) – comportamentul psihopatului

“Ora 9 fara 10 dimineata, o cafenea din estul Barcelonei. Un toreador obosit inca dupa lupta din seara anterioara, ud leoarca, se aseaza la masa lui obisnuita si-si aprinde un trabuc. Pe haine se mai vad inca urme de lupta, pete de sange inchegat. Are o zgarietura pe obrazul stang. Nu dormise toata noaptea. Umblase aiurea pe strazi gandindu-se cu ardoare la ce va urma. Ospatarul se apropie timid, putin speriat de felul in care arata toreadorul, si-l intreaba in soapta: – Doriti un Red Bull? – Nu multumesc, am consumat unul aseara!” – articolul “El Toreador”, publicat la data de 27 iunie 2008

Premonitie? Inceputul articolului precedent se regaseste intr-o oarecare masura in viata mea exact in aceeasi zi in care am scris articolul, dupa ce l-am scris. Pai de ce, sau mai bine zis, cum?

Foarte simplu. Vineri, 27 iunie 2008, pe la ora 20:00 ma duc in arena in care eu sunt toreadorul, adica bazinul de inot. Ma salut cu niste prieteni, fosti poloisti, ma apuc sa inot pe culoarul trei de inot, impreuna cu un prieten, Andrei, cu care am fost in echipa cu mult timp in urma. Pe acelasi culoar se baga niste filosofi, care nu au nicio treaba cu inotul, dar care au o placere deosebita sa stea in mijlocul culoarului, sa ne jeneze. De ce, greu de explicat. Il rog frumos pe unul dintre ei, mai mic de inaltime ca mine, cu tatuaje pe ambele maini, mai tiganos la fata, sa ne faca loc sa inotam. Baiatul nu intelege, sub pretextul ca si el are dreptul sa inoate, numai ca altceva decat sa stea exact la mijlocul culoarului de inot nu facuse pana atunci. Ok, avem o perspectiva diferita fata de ceea ce inseamna sa inoti. Asta e, se intampla. Dupa cateva ture, iesa din bazin suparat, se duce sa fumeze o tigara, impreuna cu prietenul lui. Sa fie suparat pe mine? Din punctul meu de vedere, nu are de ce, i-am vorbit foarte frumos. Eu continui sa inot impreuna cu Andrei. Mai trece o vreme si baietasii revin pe culoar, stau pe culoar, ii dau drumul de mult de sub apa, erau sa ma loveasca de cateva ori, dupa aia isi intind picioarele de-a latul culoarului, sa ma loveasca, voluntar, eu pun mainile in fata si se lovesc ei. Le atrag atentia pe un ton mai dur, dar respectuos, sa nu mai stea pe culoar ca ma lovesc. Tipul mai mic de inaltime turbeaza. Vine catre mine si incepe sa urle. Eu ii spun sa nu mai stea pe culoar, si le reprosez faptul ca sunt nesimtiti. Baiatul tatuat e in culmea nevilor, se simte insultat, incepe sa ma injure in ultimul hal, de familie, si vrea sa se ia la bataie cu mine. Eu incerc sa aplanez conflictul, iar Andrei se baga intre noi sa nu ma loveasca. Frustratul iesa din bazin se apropie de mine la marginea bazinului si vrea sa ma loveasca si sa ma scuipe, dar nu-i iesa. Eu incerc sa-i explic ca e totusi o neintelegere. Idiotul, in schimb, ma provoaca la bataie: – Bai tu sti cine sunt eu? – Nu, si nici nu ma intereseaza, dar ne putem intelege ca oamenii! – Te nenorocesc, sa vezi ce am in masina! Baga-mi-as…. – Ok, hai sa ne continuam antrenamentul, ii zic eu lui Andrei. Mai inot cateva bazine, si ies afara, suparat fiind de injuraturi, sa ma duc sa ma linistesc acasa.

La iesirea din bazin, ma asteptau ‘baietasii’ intr-un bmw negru seria 5, mai vechi, an de fabricatie probabil ceva intre 1998-2002. Ok, ma gandesc, daca vor sa faca ceva, fac acum. Trec pe langa ei cu Andrei pe bicicleta in stanga, si Marius in dreapta. Prietenii mei se gandesc sa ia numarul de inmatriculare al masinii, dar eu zic ca nu are rost, ca daca ar fi facut ceva, ar fi facut atunci cand am trecut pe langa ei. De unde sa stiu ca cel cu care avusesem conflictul verbal in bazin e psihopat autentic? Ei pornesc masina si vin in spatele nostru dar foarte departe. Ok treaba lor, pot merge unde vor ei, ma gandesc. Andrei isi ia la revedere si pleaca mai repede pentru ca era cu bicicleta. Ma opresc la un magazin sa iau un suc la 1 l la cutie. Marius imi atrage atentia ca au oprit masina pe undeva mai in spate. Eh, asta e coincidenta, ma gandesc, daca vor sa faca ceva sar pe mine cand ies din magazin. Nu se intampla nimic la iesirea din magazin, nici macar nu-i vad. Continui sa merg pe Apusului, dar ma gandesc ca-s prea multe coincidente totusi. In sfarsit, asta e, merg atent. Cand ajung aproape de restaurantul Casa Roz, in dreptul unui gard inalt de lemn, aud si vad cu coada ochiului ca vine cineva din spate in fuga, foarte repede. Aproximativ 21:30.

Imediat ma intorc si parez o lovitura care imi era destinata sa ma loveasca in moalele capului, de la spate, cu un baston metalic telescopic, de politie, zic eu, dar fara capul acela dur in varf, sau avea capul mic. Lovitura am barat-o cu antebratul stang gol, putin dupa incheietura. Foarte dureroasa lovitura, bastonul nefiind flexibil precum cele de politie din cauciuc, ci dur pur si simplu, din metal. A doua lovitura vine direct in ghiozdan, destinata a ma lovi tot in cap, am reusit sa o blochez, prostu a lovit practic in gol. A treia lovitura imi scapa cumva prin ghiozdan si ma loveste in obrazul si pometele stang. Toate trei loviturile au venit foarte rapid, iar pe a treia nu am vazut-o in intregime pentru ca era intuneric. Era in transa psihopatul nu stia ce face, poate sangele de pe fata l-a speriat un pic. Se retrage putin, iar eu gandindu-ma ca va continua si cu gandul sa-l imobilizez daca mai ataca, arunc cu cutia de suc de 1 litru pe care o aveam in mana dreapta direct in cap pentru ca nu aveam timp sa o las jos, dar se apara cu mainile. Era turbat efectiv avea o ura in el de nedescris si nu se putea controla, vroia sa vina spre mine, dar eu ma uitam direct in ochii lui si cred ca-i era frica. Imediat observ ca ajunge in spatele lui, prietenul lui, moment in care ii spun direct: – Controleaza-l! Baiatul il ia de brate, si il intoarce, se indeparteaza. Eu ma intorc destul de suparat, dar nu simteam mare lucru in urma loviturilor, pentru ca eram incitat, pregatit sa lovesc.

Nu a reusit sa-mi insufle nicio secunda frica, si am controlat situatia tot timpul. Dupa ce m-am intors am observat ca aveam camasa plina de sange si ca mi se umflase antebratul stang. Marius a mers cu mine pana acasa, sa vada ca am ajuns in siguranta. Ma gandeam ca e bine ca m-am abtinut sa-l plesnesc, desi ranile pe care le am sunt mai greu de suportat, sunt obisnuit cu astfel de lovituri si nu ma marcheaza din punct de vedere psihologic. Numai ca intervine acel sentiment de protectie, de razbunare fata de agresor, care ma impinge la gandul ca am fost prost ca nu l-am lovit. Problema este ca in cazul psihopatilor trebuie sa ii lovesti pana ii imobilizezi pentru ca altfel nu se potolesc atat timp cat pot sa-ti mai faca rau sau sa-i calmezi cumva disparand din campul lor vizual. Asta ar fi insemnat sa-l bag in spital pe prost, si mai ales daca familia lui este o familie influenta, cum s-a laudat, in aceasta tara cu oameni de rahat, as fi fost un candidat serios la mititica.

Du-te la politie, da declaratie, du-te la INML, du-te la spitaul Universitar pentru tratament, o noapte agitata.

Ma bucur ca m-am putut abtine, pentru ca intorcandu-ma in timp eu am demolat urat pe cei care au vrut sa-mi faca rau si in general mai multi deodata, prin urmare nu mi-ar fi prins bine daca l-as fi rup pe puta asta proasta. Dar urmele raman si se vor reface in timp. Psihopatul era cu mult sub mine fizic si psihic, singurul lucru care-l stimula era increderea in propria persoana ca ar fi cineva, cineva special dintr-o familie nobila sau cel putin importanta, fata de un om comun precum crede el ca sunt eu, si tatuajele de pe brate care ii dadeau o forta extraodinara, de luptator neinfricat. Ce nu stie boul, este ca traieste intr-o mare iluzie si ca doi pumni de ai mei bine plasati l-ar fi putut trimite sa intretina cazanele cu smoala de dincolo. Numai ca eu nu sunt psihopat, nici turbat si in niciun caz criminal. Judecand prin perspectiva incalzirii globale, nu ne-ar fi prins bine sa ajunga sa lucreze la foc continuu, dar poate celor din Alaska sau Siberia le-ar fi prins bine… Si daca stau bine sa ma gandesc ne-ar fi prins bine, noua, celor care incearca sa cladesca o societate civilizata la noi in tara, nu fug peste hotare doar sa manace, sa existe, sau pentru ca traim intr-o societate mizerabila, bolnava, o societate in care esti atacat pe strada de la spate cu o arma alba. Cati ar fi gestionat situatia in felul in care am inteles eu sa o gestionez? Multora le-ar fi fost frica, nu ar fi reactionat de frica. Altii ar fi lovit inapoi. Unii ar fi fugit. Eu am stat drept si am luat cateva lovituri si nu am lovit. Ma bucur ca m-am putut controla pentru ca alta data nu as fi putut.

Intrebarea, acum intre noi, este cine a fost toreadorul si cine a fost taurul la faza asta, sau poate mai bine zis, boul? In orice caz nu cred ca o sa consum un Red Bull prea curand, mi-a ajuns unul… Credeti ca poate spune lumea despre mine ca sunt un nesimtit complet? De ce? Pai acum am, in sfarsit, obrazul gros, dar gros rau!

ATENTIE! Nu deschideti discutia despre ce s-a intamplat pentru ca o sa va spun ca am cazut acasa pe scari din cauza bauturii si ca m-am taiat in timp ce ma barbieream. Iar daca nu tine asta, o bag pe aia cu gagica cu care am facut sex salbatic toata noaptea si m-a zgariat de placere. Nu-mi place sa vorbesc despre asta. Mi-am exprimat frustrarile doar aici pe blog.