El Toreador

Ora 9 fara 10 dimineata, o cafenea din estul Barcelonei. Un toreador obosit inca dupa lupta din seara anterioara, ud leoarca, se aseaza la masa lui obisnuita si-si aprinde un trabuc. Pe haine se mai vad inca urme de lupta, pete de sange inchegat. Are o zgarietura pe obrazul stang. Nu dormise toata noaptea. Umblase aiurea pe strazi gandindu-se cu ardoare la ce va urma. Ospatarul se apropie timid, putin speriat de felul in care arata toreadorul, si-l intreaba in soapta: – Doriti un Red Bull? – Nu multumesc, am consumat unul aseara!

Toreadorul era spaniolul, dornic intotdeauna de faima, de victorie, fara o motivatie precisa, iar taurul rosu era rusul, dornic de victorie glorioasa, de asemenea, dar avand intotdeauna o motivatie bine stabilita. Si totusi numai unul putea sa iasa invingator.

Rusia vs Spania, un meci destul de urat in mare parte, daca nu ar fi fost acele faze frumos gandite din care s-au marcat golurile. Rusia a fost de nerecunoscut, sau a fost pe deplin anihilata tactic si dominata fizic. Si totusi impresia mea a fost ca nu si-au dorit deloc sa castige, nu au mai putut continua psihic si fizic acest turneu desi se pare ca au fost stimulati financiar foarte puternic. Scopul lor era de fapt sa provoace inca o bucurie imensa poporului rus aflat in declin demografic si economic, scop stabilit clar de liderul Federatiei Ruse. Si cred ca l-au atins. Eu zic ca, la fel ca in box, si in fotbal, luand in considerare si cele doua titluri europene adjudecate de echipele rusesti in ultimii patru ani, echipa nationala de fotbal a Rusiei a iesit cu capul sus de la acest campionat european. Sa nu uitam ca Guus Hiddink a avut destul de putin timp la dispozitie pentru a forma o echipa omogena, dar a avut la dispozitie, jucatori in mare parte profesionisti, ambitiosi, luptatori. Merita tot respectul. Cat despre marea majoritate a poporului rus, cred ca ar trebui sa se trezeasca la viata odata pentru ca o parte din rusi au demonstrat ca se pot bate cinstit, de la egal la egal, cu vest-europenii, din toate punctele de vedere, si ca pot face parte din elita Europei.

Spania, la fel ca Germania, a progresat de la meci la meci, cum fac deobicei profesionistii care-si cunosc valoarea, incep neconvingator un turneu, si, desi nu au fost foarte spectaculosi in jocul lor in niciun meci, au stiut sa castige pana la urma frumos, si de aceasta data, pe o ploaie pe alocuri torentiala.

Poate e mai bine pentru frumusetea fotbalului ca vom avea o finala Germania – Spania, ambele echipe reprezentand doua popoare puternice, care-si doresc victoria.

Germania s-a mai schimbat de-a lungul timpului datorita infuziei la nivelul campionatului intern a unor jucatori de origine braziliana, care i-au invatat pe nemti arta fotbalului frumos, si datorita evolutiilor bune a unor jucatori care au evoluat in campionate externe. Spaniolii au ramas cam cu acelasi joc spectaculos, dar parca au invatat mai bine in ultimii ani sa-si atinga scopul. Va fi un meci frumos, daca vreunul dintre cei doi antrenori nu va avea vreo idee stralucita sa ‘omoare’ jocul doar pentru a castiga.

“Toreador, en garde
toreador, toreador.
Et songe bien oui song en combattant,
qu’ un oeuil noir te regarde.
Et que l’amour t’attend?
Toreador, l’ amour l’ amour t’attend…”
Toreador, Helmut Lotti

* Pozele sunt proprietatea www.uefa.com